Sadismul in viata de zi cu zi

Astazi mi-am amintit cum am adoptat trei pisici de-a lungul timpului. Am vazut recent pictura lui Carracci, ”Doi copii tachinand o pisica” – infatisand un baietel, o fetita si evident, o pisica. Scena pare a fi inocenta, pana cand observi ca de fapt baiatul tine pisica cu mana stanga si are un crustaceu in mana dreapta, care s-a prins cu clestii lui masivi de una din urechile pisicii. De ce ii invatam pe copii sa fie cruzi cu animalele? De ce tortureaza adultii animale?

Unul dintre motanii pe care i-am adoptat acum cativa ani a fost gasit cu capul spart si labele din fata jumatate zdrobite intr-o curte. Dar nu in orice curte, ci chiar in a stapanului sau. O doamna care locuia in vecini vazuse intreaga scena. Motanul scapase de acasa si fusese calcat de o masina, dar a reusit totusi sa se intoarca. Cand l-a vazut, stapanul sau l-a dat cu capul de betonul din curte, probabil ca sa il omoare. Dar motanul nu a murit, zacea acolo pe beton cu capul spart, mieunand sfasietor, in timp ce stapanul lui a intrat in casa fara mustrari de constiinta. Doamna din vecini a luat motanul si l-a dus la medicul veterinar pe care o cunostea. Acolo l-am gasit eu, cand m-am dus sa cumpar mancare pentru cei doi pisici pe care ii aveam deja. Sau mai bine zis, motanul m-a gasit pe mine – un motan alb, cu pete gri, cu un ochi deplasat pe trei sferturi si un dinte iesind afara din gura, avand probleme neurologice serioase dupa traumatismul cranian, dar care s-a lipit de mine imediat ce am intrat in magazinul atasat cabinetului veterinar. Dupa o jumatate de ora de gandire, l-am luat acasa. Aveam deja un motan si o pisica, dar… pur si simplu nu il puteam lasa acolo. Sunt deja vreo 7 ani de atunci si probabil motanelul meu alb e una din cele mai rasfatate si cersetoare pisici din lume – si s-a vindecat cu totul. Dar a avut nevoie de aproape 2 ani sa prinda iar incredere in oameni. La inceput era groaznic de speriat ori de cate orie intindeam mana spre el si chiar si acum e un ”barometru” foarte bun vis-a-vis de persoanele care vin la mine in vizita.

Nu cred ca fostul lui stapan are vreo mustrare de constiinta. Cercetatorii care studiaza interactiunile dintre oameni si animale sustin ca exista o legatura clara intre cruzimea fata de animale si agresivitatea fata de oameni. Totusi, abuzul animalelor este o practica frecventa in populatia generala. Initial s-a crezut ca aceasta este o caracteristica a persoanelor care au trei trasaturi de personalitate cunoscute sub numele de ”triada neagra”: narcisismul, machiavelismul si psihopatia, dar studiile ulterioare au aratat ca exista o corelatie slaba intre triada neagra si cruzimea fata de animale. 27% dintre oameni sunt insa abuzivi cu animalele, motivul fiind altul:  scorul ridicat la chestionarele care investigheaza sadismul. Majoritatea dintre acestia prezinta insa si scoruri ridicate privitor la cele trei trasaturi de personalitate ale triadei negre, asa incat in prezent se considera ca peste 20% dintre oameni au 4 trasaturi de personalitate care determina agresivitatea si cruzimea fata de animale si de oameni: narcisismul, machiavelismul, psihopatia si sadismul. Aceste trasaturi de personalitate se regasesc desigur in proportii variate la acesti 20% din oameni, dar asta inseamna ca cel putin 20% din persoanele pe care le cunoastem fiecare din noi este un ”mic sadic” (sau unul mai mare…).

%d bloggers like this: