Viziunea noastra

Viziunea noastra

Dorim sa cream un institut de formare care sa asigure formarea profesionala pentru profesia de psihoterapeut, reunind sub aceeasi umbrela mai multe abordari psihoterapeutice, in spiritul integrarii in psihoterapie. De asemenea, dorim sa cream o colaborare europeana larga, prin schimb de experienta cu specialisti din diverse tari europene si sa promovam colegialitatea si multiculturalitatea in Europa.

Misiunea noastra:

Sa fim un centru de excelenta pentru programele de formare in psihoterapie.

Sa extindem domeniul psihoterapiei si sa oferim o abordare multiculturala.

Sa sprijinim cercetarea si dezvoltarea cunostintelor profesionale in domeniul psihoterapiei.

Sa educam publicul larg privitor la eficacitatea psihoterapiei.

Sa sprijinim publicatiile in domeniul psihoterapiei.

Ce este psihoterapia integrativa in viziunea Asociatiei de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa (ACCPI)?

Modelul in psihoterapie integrativa promovat de Asociatia de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa este un model relational transteoretic. Psihoterapia integrativa strategica, model creat in cadrul Asociatiei de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa, este un model relational strategic care ia in considerare cercetarile din domeniul psihoterapiei, neurobiologiei si atasamentului pentru a crea un cadru coerent de integrare. Modelul a fost acceptat de Asociatia Europeana de Psihoterapie Integrativa in 2012 si in cursul anului 2013 a aparut primul volum al manualului de psihoterapie integrativa strategica.

Extras din prezentarea facuta de ACCPI ca parte a procesului de acreditare de catre EAIP- Asociatia Europeana de Psihoterapie Integrativa pentru statutul de membru provizoriu- 2013:
Psihoterapia integrativa strategica se bazeaza pe patru aspecte ale sinelui care sunt modelate la nivel non-verbal si verbal incepand cu mica copilarie si pana in viata adulta: factori biologici, cognitivi, emotionali, existentiali, psihodinamici, culturali si de atasament. Acest model integreaza teoriile majore ale sinelui in domeniul psihoterapiei, bazandu-se pe cercetarile privitor la neurobiologia creierului uman: interactiunea dintre cele doua emisfere cerebrale, plasticitatea neuronala si modul de cartografiere al informatiilor in retelele neuronale. Psihoterapia integrativa strategica cuprinde elemente din abordarea trans-teoretica (Prochaska & DiClemente, Freeman & Dolan) in ce priveste stadiile schimbarii in psihoterapie si planificarea tratamentului, precum si din abordarea relationala in psihoterapia integrativa, modelul fiind influentat de literatura de specialitate in domeniu (Gold, 1996, Moursund & Trautmann, 1999, Erskine, Gilbert & Evans, 2000, Moursund & Erskine, 2003, Norcross & Goldfried 2005, Evans & Gilbert 2005, Erskine & Moursund, 2010, etc).

Formarea in psihoterapie integrativa promovata de ACCPI ia in considerare principiile de baza ale psihoterapiei integrative, si anume: o abordare unificatoare a persoanei, integrarea personala a psihoterapeutului, flexibilitate in abordarea psihoterapeutica si lucrul cu factorii comuni.  Desi este important ca psihoterapeutii integrativi sa poata aplica tehnici derivate din diverse abordari terapeutice, si astfel sa fie eclectici, este de o si mai mare importanta sa beneficieze de un cadru teoretic pentru integrare. Fiecare metoda psihoterapeutica aduce propria sa contributie valoroasa in integrare, desi fiecare are propria perespectiva, centrata asupra anumitor aspecte ale schimbarii terapeutice. Programul de formare propus de ACCPI aduce laolalta mai multe abordari teoretice si practice. Credinta noastra este aceea ca toti psihoterapeutii lucreaza in mod similar, subliniind unul sau altul dintre factorii care contribuie la eficacitatea psihoterapiei.

Extras din prezentarea facuta de ACCPI ca parte a procesului de acreditare de catre EAIP- Asociatia Europeana de Psihoterapie Integrativa pentru statutul de membru deplin- 2015:

Formularea integrativa a unui caz in psihoterapie ia in considerare o multitudine de variabile, de la biologice la transpersonale, in general incluzand influente medicale si biologice, modele comportamentale si cele preluate din modelele invatarii, modele cognitive, psihodinamice, existentiale si spirituale, precum si factori culturali, sociali si de mediu, incluzand situatiile de criza, stresul si tranzitiile de viata. In 1999 Damasio formula o teorie a sinelui care postula existenta unui sine bazal si a unui sine central. Din perspectiva noastra, formularea integrativa a cazului trebuie sa ia in considerare patru mari domenii ale sinelui: sinele bazal, setul central continut in sinele central, mecanismele de intretinere sau cauzalitatea interna din sinele plastic, precum si sinele extern. Aceste patru domenii ale sinelui sunt intersectate de sase axe psihologice: biologica, cognitiva,  emotionala, psihodinamica, familiala si existentiala. Modelul nostru de psihoterapie integrativa este influentat de lucrarile lui Siegel (2001, 2003, 2012), Schore (2001, 2002, 2005, 2009), Damasio (1999), Erskine & Moursund (2010) Norcross & Goldfried (2005), Erskine, Moursund & Trautmann (1999), Gold (1996) Gilbert & Evans (2000), Evans & Gilbert (2005), etc.

%d bloggers like this: