Dansul: un avantaj in evolutie

Raspunsul la intrebarea “De ce danseaza oamenii?” este legat de evolutie: se pare ca abilitatea de a dansa era legata in preistorie de abilitatea de a supravietui. Dansul a fost o parte importanta a ceremoniilor, ritualurilor si sarbatorilor inca de la inceputurile civilizatiei umane, descoperirile arheologice aratand ca acum 30.000 de ani existau deja diverse forme de dans.

Conform unui studiu realizat in 2006, dansul era o modalitate prin care stramosii nostri formau relatii si comunicau unul cu altul, mai ales in perioade dificile. Ca urmare, geneticienii sustin ca oamenii care aveau o coordonare mai buna a miscarilor corpului si un simt al ritmului mai dezvoltat aveau de fapt un avantaj evolutionist. Prin examinarea ADN-ului unui grup de dansatori, comparativ cu a unui grup de persoane care nu aveau inclinatie spre dans, s-a ajuns la concluzia ca dansatorii au doua gene asociate cu o predispozitie spre o buna comunicare sociala. In plus, dansatorii au nivele crescute de serotonina, care faciliteaza buna dispozitie.

Un alt studiu arata ca bebelusii au deja capacitatea innascuta de a dansa, la varsta de 5 luni putand deja sa mentina ritmul unei melodii. Nu este inca clar de ce ne nastem cu aceasta capacitate, dar oamenii care au o simetrie corporala mai mare se pare ca danseaza mai bine.

Desi dansul nu mai este un factor esential al supravietuirii noastre ca specie, oamenii pastreaza inca abilitatea de a dansa de la varste foarte mici. Dansatorii buni au un succes reproductiv mai mare, deoarece apreciem la nivel inconstient simetria corporala ca fiind un indicator al starii de sanatate. In plus, dansul este un limbaj universal prin care exprimam emotii, fiind o modalitate de comunicare universala, pe intreaga planeta.

%d bloggers like this: