Cum ne subminam starea de bine …

In filme Revelionul este intotdeauna plin de amuzament si intrigi, oameni atractivi in haine stralucitoare si saruturi-surpriza la miezul noptii. Asa ca de ce in realitate Revelionul inseamna ca te pierzi de prietenii tai intr-un bar supra-aglomerat sau te enervezi ca nu gasesti un taxi sa pleci acasa?

Cercetarile despre modul in care simtim fericirea ne ofera o serie de explicatii. Un studiu in care au fost intervievati 475 de oameni legat de planurile de Revelion, a aratat ca la o saptamana dupa Revelion 83% dintre ei au fost dezamagiti de felul in care au petrecut noaptea de Anul Nou. Iar cei mai nemultumiti au fost cei care au avut cele mai mari expectante. Se pare ca daca incercam din greu sa fim fericiti, acest lucru ne va submina experientele avute. Un alt experiment a fost cel in care li s-a cerut unor studenti sa asculte o bucata muzicala de Stravinsky si sa incerce sa fie fericiti in timp ce o asculta. Lotului de control nu i s-a formulat o astfel de cerinta. Mai mult, unora li s-a spus sa evalueze cat de bine se simt in timp ce asculta muzica, iar altora li s-a spus sa evalueze acest lucru abia dupa ce au ascultat-o. Cei care s-au straduit sa fie fericiti si cei care au evaluat periodic daca se simt bine au fost de fapt cei care s-au simtit cel mai rau.

Daca ne straduim sa fim fericiti sau evaluam constant daca suntem sau nu fericiti este un indicator clar al faptului ca lucrurile nu stau deloc asa si avem nevoie de o schimbare. Pe de alta parte, daca am avut o experienta in timpul careia nu am facut astfel de evaluari, dar ulterior am constatat ca ne-am simtit foarte bine, inseamna ca acela este genul de experiente pe care este nevoie sa le cautam. De altfel, acesta este un principiu bine-cunoscut la nivel relational: atunci cand lucrurile nu merg bine, ne straduim sa gasim partenerului/ partenerei scuze si sa il/o ”educăm” astfel incat situatia sa se indrepte. De cele mai multe ori aceste strategii dau gres pe termen lung si indica nefericirea in relatie, chiar daca incercam sa ne convingem singuri cat de fericiti suntem. Acelasi lucru este valabil si pentru diversele activitati pe care le desfasuram: sunt la o petrecere si ma intreb daca ma simt bine… probabil nu. Daca m-as simti bine, nu ar fi nevoie sa ma mai intreb. O varianta mai subtila este cea in care imi fac planuri marete si ma gandesc ca se va intampla asta si asta, iar eu ma voi simti foarte bine. Mari sanse sa fiu dezamagit, nu de alta, dar chiar si in cea mai fericita varianta, e putin probabil sa pot prevedea ceea ce urmeaza sa se intample. Tot asa avem tendinta de a proceda cu diverse activitati pe care le desfasuram: fac ceva anume si intre timp ma intreb daca asta imi place sau nu. Raspunsul clar este NU. Daca mi-ar place nu as mai avea astfel de intrebari. Activitatile si oamenii care ne plac nu necesita astfel de evaluari. Intotdeauna cand am un client in psihoterapie care imi spune ca desfasoara o activitate anume sau are o relatie anume si se intreaba daca e potrivit pentru el sau daca asta il face fericit, indiciul este clar – cel mai probabil are nevoie de o schimbare… sau cel putin de terapie de cuplu ori consiliere privitor la exprimarea sinelui.

%d bloggers like this: